Depresia
Auzim despre ea mult prea des, ne bombardează din toate direcțile și ne face să ne gândim vrem nu vrem la ea: depresia. Pare că e “mai la modă” decât cancerul în ultimii ani. Își face apariția ușor cu un episod, parcă trecător și apoi crește ca un bulgăre de zăpadă care pleacă din vârf de munte și care până în vale e așa mare că ne poate șterge de pe fața pământului în 2 secunde.
Totuși ce îi poți face să se oprească pe drum, să nu ajungă în vale. Ai putea să simți primii fulgi de nea, care se aștern pe vârf de munte, din care se formează bulgărele – dar, asta ar presupune să fii atent doar la tine, și e imposibil nu-i așa? Și plus de asta puțină zăpadă e frumoasă, te atrage și chiar dacă e rece îți place…
Zăpada s-a așternut, se face din ce în ce mai frig, vântul a început să bată și bulgărele micuț crește și începe să coboare. Încet, încet, își croiește drum printre stânci, fără să se spargă. Stâncile sunt acoperite de zăpadă și asta îl ajută și crește, crește și ajunge în pădure. Dacă pădurea e deasă bulgărele se va sparge în bucăți uneori destul de mici cât să nu te mai deranjeze. Copacii din pădure sunt resursele tale, adunate de când erai în burta mamei tale.
Dacă padurea e mai rară iar bulgărele este destul de șiret și-și face loc printre copaci ca să ajungă în vale, mare mare, ce faci? Ai două opțiuni:
- să lași bulgărele să crească și să ajungă în vale
- să începi să plantezi copaci tineri și pe cei vechi să îi crești, să fie mai mari, mai rezistenți… însoțit îți găsești resursele necesare ca să… spargi bulgărele.
Resursele sunt întotdeauna la tine, uneori le vei găsi în trecutul îndepărtat pe când erai copil și te jucai, alteori vei găsi doar o fărâmă dintr-o resursă de care simți că ai avea nevoie, și atunci iei fărâma asta și o crești… și alteori vei găsi resursele chiar în prezent, chiar la îndemână! Resursele tale unde sunt?
