Tu cum alegi să faci față?
Rândurile ce urmează vreau să deschidă mintea, ochii și să scoată adulții din zona lor de confort, din bula lor plăcută sau mai puțin plăcută.
Vin spre mine adulți care îmi spun că nu-și mai înțeleg copiii sau adulții din viața lor. Acești adulți sunt siguri că cineva e de vină și le este imposibil să se întoarcă spre ei personal, spre comportamentul lor zilnic, spre reacțiile pe care le au cu cei apropiați.
De aici înainte, îți voi scrie ție, ca adult! Te înțeleg că vrei să găsești răspunsuri, că vrei să găsești responsabili în exterior pentru comportamentul copilului tău, pentru comportamentul partenerului tău, oriunde, dar nicidecum în tine. Uite, poate că pare simplu, dar eu văd lucrurile așa: de exemplu, copilul tău este copia ta fidelă, el nu invață doar din ce aude efectiv, el te absoarbe prin toate canalele de reprezentare ale lui: vizual, auditiv, kinestezic, olfactiv și gustativ, prin comportamentul tău non-verbal și prin subconștientul lui. Și copilul tău nu te vede doar când îi oferi un timp special doar tu cu el sau mergeți la o prăjitură, te vede și te simte și când interacționezi cu cei din jur.
Da, sigur, ca fiecare dintre noi, ai zile bune, zile mai puțin bune sau chiar zile proaste, asta pot să înțeleg. Totuși, în momentul în care ai mai multe zile proaste decât cele bune, atunci e clar că ai nevoie să te regăsești. Astfel, o să poți face față celor apropiați. În acest punct, ai două posibilități:
- Găsești o modalitate prin care să îți faci ziua mai bună: plângi, râzi, vorbești cu cineva – listening partnership, mergi la psihoterapeut, faci ceva și te pui pe picioare.
- Rămâi la fel, dar nu te mai lamentezi și mai ales nu mai dai vina pe cei din jur.
Știu că acest articol poate o să deranjeze și știu că cei care mă cunosc vor spune: bine ca ție îți iese. Da, îmi iese de cele mai multe ori pentru că am grijă de mine, procedez ca în avion, întâi îmi pun eu masca de oxigen și apoi copilului. Tu cum alegi să faci față?
