Cu copiii? Da, lucrez cu drag cu ei!
La început, cel mai des eram întrebată: Lucrezi și cu copiii? Cel mai rapid răspuns pe care l-aș fi dat: ”NU, pot sa lucrez cu ei, dar deocamdată lucrez doar cu adulți. Sunt sigură că tu, părintele, ar trebui să faci ceva, nu copilul!” Apoi, am stat și m-am pus în papucii părintelui care venea spre mine cu această întrebare simplă și mintea mea deja îl judeca. Pe cine ajuta acest răspuns? – Pe nimeni! Care parte din mine era mulțumită? Poate cea de părinte – “na, i-am zis, sigur va face ceva, o să-și rezolve problemele și copilul va fi bine”. Și după ce mi-am înțeles butonul apăsat, l-am ridicat ușor și am început să lucrez cu copiii. Butonul fiind, o credință de-a mea, care mă limita în munca mea cu oamenii.
Suntem părinți, ne dorim ce este mai bun pentru copiii noștri și facem atât cât este confortabil pentru noi să le fim alături în procesul de creștere, dar ajungem într-un punct în care vedem că puiul nostru are nevoie de ajutor și noi nu mai avem cum să îl ajutăm. Atunci e momentul în care ne îndreptăm către un psiholog care să ne inspire încredere și care să lucreze și cu copiii. Astfel, părinții care au venit spre mine cu întrebarea dacă lucrez cu copii, au venit pentru că m-au văzut cum interacționez cu copiii, pentru că mi-au citit articolele, pentru că au participat la grupurile pe care le organizez pentru părinți.
Prin acest scurt articol vreau să le mulțumesc părinților pentru că se implică activ în dezvoltarea copilului lor. Pașii minunați pe care i-au făcut și îi fac sunt următorii:
- Mai întâi au luat decizia de a se da un pas înapoi și m-au acceptat să lucrez cu copilul lor.
- Apoi, participă la întâlnirile pe care le am cu ei și implementează ceea ce discutăm în familie.
- Îi dau spațiu copilului lor și au încredere în procesul lui. Și, după cum zic ei, acest lucru este cel mai provocator.
- Se bucură de rezultate în familie.
